Hanna şi Simon au 40 şi ceva de ani, trăiesc în vibrantul Berlin şi sunt împreună de douăzeci de ani într-un soi de armonie combativă care-i împinge în plasa infidelităţii. Au trecut prin multe, nu au copii, munca i-a acaparat total, cât despre pasiune - ea nu e de găsit în patul conjugal, ci în fervoarea cu care consumă cultură. Întâmplarea face însă ca amândoi să se îndrăgostească, în secret, de unul şi acelaşi bărbat, Adam - lucru perfect posibil în universul filmelor lui Tykwer, guvernat de meandrele sorţii şi de coincidenţe, dar şi pentru că, de ce nu, într-o relaţie de lungă durată, în care ajungi să te identifici cu partenerul, obiectele afecţiunii pot fi aceleaşi.
În sofisticata comedie despre adulter şi determinism biologic a cineastului german, infidelitatea nu este distructivă, ci regenerativă - nu degeaba scenariul face din Adam un genetician specializat în cercetarea pe celule stem. De unde şi sensibilitatea futuristă a viziunii, potenţial provocatoare, asupra vieţilor oamenilor ca nişte celule stem care se contopesc şi multiplică. De unde şi stilul vizual flamboaiant, reminiscent cultissimului Aleargă, Lola, aleargă!, în care imaginea e spartă frecvent în ecrane multiple care fragmentează povestea, întregind-o...
|